Albastru Volatil

Read a book!

18 Februarie 2010, categoria Ratatouille de Bibliotecă

[Carte] Eseu despre Orbire

27 Ianuarie 2010, categoria Ratatouille de Bibliotecă

Autor: José de SOUSA SARAMAGO

Ţară: Portugalia

Titlu original: Ensaio sobre a Cegueira

Anul apariţiei: 1995

Număr de pagini: 344

Recomandată de: Tomata cu Scufiţă

---

Despre ce este vorba?

O lume lipsită de moralitate. O lume măcinată de ură. O epidemie. Răul alb. O lume oarbă. Ceea ce nu doreşte a fi văzut, nu se mai vede. Societatea umană e redusă la stadiul ei primar. Dejecţiile imprimă un miros fetid existenţei chinuite a orbilor. Binele luptă împotriva răului. Cadavrele împânzesc oraşul. Oamenii luptă pentru supravieţuire, pentru demnitatea pierdută, pentru revenirea la organizarea socială anterior dispreţuită. E un apel disperat la adevăratele valori ale rasei umane, un apel la emoţii autentice.

”Într-o piaţă înconjurată de arbori, cu o statuie în mijloc, o haită de câini devorează un bărbat. A murit probabil de puţină vreme, membrele nu-i sunt rigide, se vede când câinii le scutură, ca să smulgă de pe oase carnea înşfăcată de dinţi. Un corb ţopăie, căutând prilejul să-şi facă loc la ospăţ.”

Ce pot spune despre personajul principal?

Un personaj central nu există. Deşi soţia medicului oftalmolog este singura persoană neatinsă de flagel şi, deci, busola de orientare a orbilor, acţiunea cărţii prezintă în realitate evoluţia a 6 personaje: medicul, soţia sa, fata cu ochelari negri, copilul strabic, bătrânul cu legătură neagră, primul orb şi soţia acestuia. Ei formează o familie, un trib ale cărui scopuri sunt aceleaşi ca şi cele ale triburilor primordiale: mâncare, apă, adăpost. Împreună descoperă că un om înseamnă mai mult decât un chip colorat în culori vii, mai mult decât bunuri materiale, mai mult decât un nume şi un statut.

”Fără îndoială, această femeie se culcă pentru bani, ceea ce ne-ar îngădui, probabil, fără alte consideraţii s-o categorisim ca fiind o adevărată prostituată, dar, ştiind că se culcă numai cu cine vrea şi când are chef, [...] va trebui să spunem despre ea că trăieşte cum îi place şi, pe deasupra, se şi bucură de plăcerile vieţii.”

De ce (nu) merită citită?

Pentru a vedea cât de departe poate merge o fiinţă umană în condiţii extreme, pentru a degusta foamea, mizeria şi suferinţa, pentru a conştientiza valoarea umanităţii şi a percepe adevărata esenţă a lucrurilor dincolo de faţeta lor sclipitoare şi superficială.

”am sfârşit punând conştiinţa în culoarea sângelui şi în sarea lacrimilor, şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, am făcut din ochi o oglindă întoarsă înăuntru, cu rezultatul, de multe ori, că ei dezvăluie fără reţinere ceea ce încercăm să negăm cu gura.”

Cui i-aş recomanda-o?

Unui cititor pasionat care caută un roman aparte atât prin stil, cât şi prin acţiune.

Nu o recomand inimilor foarte sensibile deoarece este un roman oripilant prin atrocităţile descrise.

Ştiaţi că…

… “Saramago” înseamnă ridiche şi era, de fapt, porecla familiei tatălui său, fiind încorporată în numele său din greşeală?

…  José SARAMAGO este membru al Partidului Comunist Portughez din 1969 şi se autocaracterizează ca fiind un ateist şi un pesimist convins?

… în 2009 a fost lansată cartea “The Sight Sickness” scrisă de Christine Faltz Grassman, o femeie oarbă, care a oferit astfel o replică la modul negativ în care este prezentată orbirea în cartea lui Saramago?

[Carte] Natură Moartă cu Ciori

19 Noiembrie 2009, categoria Ratatouille de Bibliotecă

Autori: Douglas PRESTON & Lincoln CHILD

Ţară: SUA

Titlu original: Still Life With Crows

Anul apariţiei: 2003

Număr de pagini: 520

Recomandată de: Alex

---

Despre ce este vorba?
Acţiunea romanului este plasată în Medicine Creek, un orăşel uitat de lume, a cărui întreagă existenţă orbitează în jurul fabricii de prelucrare a cărnii de curcan şi a lanurilor de porumb. Asta până când, într-o zi, în aceste lanuri este descoperit un altar. E un altar circular format din trupuri amorfe de ciori înfipte în săgeţi. E un altar ce poartă ca ofrandă un cadavru scalpat, lipsit de buze, nas şi urechi. Şeriful Dent Hazen este şocat; agentul special Pendergast rămâne impasibil. Împreună, cei doi descoperă, pas cu pas, tot mai multe crime… şi tot mai bizare: întâi un câine, apoi un bărbat fiert cu aromă de zahăr şi unt.

Suspansul atinge cote maxime pe măsură ce pistele iniţiale se dovedesc a fi simple erori, iar finalul, finalul vă va şterge din minte orice prejudecată legată de criminalii în serie. Uneori, o crimă nu e o crimă.

Ce pot spune despre personajul principal?

Cel de-al patrulea roman din seria Pendergast este un thriller de excepţie şi, la fel ca orice thriller care se respectă, are un protagonist pe măsură. Nu, nu este Pendergast, agentul FBI erudit şi excentric din romanele precedente, şi nici Corrie, tânăra goth cu părul de foc, ci chiar creatura, diavolul cu chip de copil. El, autorul crimelor sordide; el, om doar în formă, este cel mai autentic sociopat cu putinţă. El are cel mai deplorabil destin. Numele lui e Job şi e altfel…

”Corrie avu totuşi timp să vadă, încă o dată, uriaşa figură monstruoasă, inuman de albă; bărbuţa atârnând subţire, ochii mici, albaştri, injectaţi de sânge, holbându-se pe sub genele lungi, efeminate; acelaşi zâmbet straniu, încordat şi încremenit; o faţă ce părea inocentă precum a unui bebeluş, însă atât de nepământeană, răvăşită de gânduri şi de emoţii atât de bizare, încât abia dacă păreau omeneşti.”

De ce (nu) merită citită?

• Pendergast, agentul special FBI care se ocupă de rezolvarea cazului reprezintă cel mai atipic şi, totodată, cel mai fascinant, detectiv existent în lumea ficţiunii. Dotat cu o inteligenţă ascuţită şi un bun simţ autentic, el acordă prioritate intuiţiei şi analizei minuţioase a cazului în detrimentul procedurilor standard şi al regulilor sociale.

”Arăta atât de slab – cu pielea aproape transparentă, cu ochii albaştri-cenuşii atât de deschişi, încât ar fi putut fi un cadavru reanimat, un vampir abia ieşit din mormânt. Dacă nu era sculat din morţi, atunci ar fi putut trece cu uşurinţă drept un antreprenor de pompe funebre, oricum ar fi fost, semăna în mod cert cu un mesager al morţii.”

• Firul narativ se despică în episoade pline de suspans, indiciile pentru rezolvarea cazului fiind dispersate atent de-a lungul întregului roman. Deznodământul se dovedeşte şocant, iar analiza atentă a stărilor emoţionale experimentate de personaje este o importantă sursă de inspiraţie pentru toţi cei pasionaţi de psihologie.

Cui i-aş recomanda-o?

• unui cititor pasionat al genului thriller;
• unei persoane interesate de un roman cu o intrigă complexă şi personaje ieşite din comun.

Nu o recomand persoanelor nerăbdătoare, întrucât romanul atinge dimensiuni considerabile, şi nici celor ultrasensibile, deoarece autorii oferă o descriere detaliată a crimelor, iar anumite pasaje se dovedesc a fi de-a dreptul oripilante.

Ştiaţi că…

… Lincoln CHILD a scris prima sa povestire pe când era abia la şcoala primară?
… Preston şi Child locuiesc la o distanţă de aproximativ 800 de kilometri unul de celălalt şi îşi scriu cărţile prin telefon, fax şi Internet?