You are currently browsing the Avocatul Diavolului category.
C-o minte de plumb nu aş putea nicicând gândi.
Cu ochi de bumbac nu aş putea nicicând privi.
Cu buze de lemn nu aş putea nicicând săruta.
Cu mâini de fum nu aş putea nicicând mângâia.
C-un nas de plastic nu aş putea nicicând mirosi.
C-urechi de aur nu aş putea nicicând auzi.
Cu picioare de sticlă nu aş putea nicicând dansa.
Cu sâni de piatră nu aş putea nicicând alăpta.
Natura, oare, ar putea?
Fac parte din acea categorie de oameni profund blamaţi şi-adesea ignoraţi pentru care o relaţie înseamnă mai mult decât ”hai să mergem la mall, hai să facem sex, hai să vadă toată lumea ce iubit(ă) mişto am”. Fac parte din acea categorie de femei care nu vor intra niciodată cu cizmele sau pantofii cu toc în inima unui bărbat. Am ajuns la un tip de atitudine de tipul ”Nu-ţi place de mine? Drum bun şi cale bătută”. Fără resentimente sau lamentaţii. Simplu. Dezumanizant. 100% eficient. Se poate face cu uşurinţă comparaţia cu procesul de vânzare-cumpărare, doar că în acest caz nu cumperi roşii sau castraveţi, ci preţioase obiecte de artă întrupate-n inimi simţitoare.
Nu văd utilitatea păstrării în depozit a unui tablou scump care pur şi simplu nu-ţi place. E de-a dreptul înduioşător să ascult un bărbat vorbind despre femeia pe care o iubeşte şi de-a dreptul scârbos să ascult unul care trăieşte cu o tipă din complezenţă. E ca şi atunci când îţi doreşti un pulover albastru, dar primeşti unul gri. E tot pulover, nu te dai în vânt după el, dar dacă tot e pe gratis, îl porţi de ochii lumii. Mimezi satisfacţia.
Mie nu-mi place să mimez. Pentru mine dragostea nu e o sarcină de bifat pe agenda de lucru. Nu e un contract de semnat. E totul sau nimic. 0 sau infinit. Ofer totul, vreau totul. Singurul termen de comparaţie pentru iubire este “la fel de”. Fără echivoc. Preţ unitar. Sunt dispusă să testez 1000 de produse şi să aleg doar unul, dar acela să fie chiar cel pe care mi-l doream. Sunt selectivă. Sunt pretenţiosă. Sunt a naibii de critică, dar pot fi exact ceea ce-ţi doreşti.
Înţeleg că trăim într-o societate bazată pe economia de piaţă, dar standardizarea relaţiilor mi se pare un obiectiv de-a dreptul meschin. Într-o lume în care iubirea a devenit o marfă, sunt doar un biet cumpărător. Dar tu?