Cărţile sunt târfe inteligente
31 Octombrie 2009, categoria Lanţul Slăbiciunilor
V-aţi gândit vreodată cât de târfe sunt cărţile? Eh, nu? Serios? Sunteţi mult prea naivi. Priviţi-le puţin cum stau cu coperţile întredeschise îmbrăcate în haine mulate, multicolore, fatale. Vă fac cu ochiul ştrengăreşte. Aşteaptă să le mângâiaţi senzual pe spate şi să le luaţi cu voi acasă. O fac cu oricine le vrea, oriunde şi oricând, întinse pe o canapea de piele sau pe o bancă în parc. Le place în natură. Le place neprotejat. Le place mult. Nu ţin cont de sex, religie sau culoare a pielii. Nu o fac doar cu bogătaşi. Nu sunt pudice. Nu le jenează o limbă puturoasă sau nişte picioare neepilate. Au nume inocente aidoma Marei, Veronikăi sau Adelei, aristocratice precum Margot, Cezara şi Sofia sau chiar exotice ca şi Lolita, Maytrei şi Lorelei. Sunt regine de gheaţă sau principese ravisante. Poartă cercei cu perle şi camelii la piept. Sunt abia trecute de vârsta inocenţei sau deja amante versate. Te invită sublim la vals sau te aduc la delir pe-un palton de catifea.
Sunt toate diferite. Sunt toate nimfomane dornice de o nouă îmbrăţişare. Începuturile sunt întotdeauna excitante, iar finalurile mereu fulminante. Ele nu se satură niciodată de tine. Nici tu de ele. Împreună ajungeţi uşor acolo sus, la orgasm… intelectual.
În lumea lecturii, poţi fi cât de curvă vrei tu. Nimănui nu-i pasă. Cărţile nu sunt geloase. Cărţile nu sunt posesive. Cărţile nu se supără dacă săruţi pe gură doi ochi albaştri sau iei în mână un volum musculos. Departe de lumea dezlănţuită poţi să ai legături primejdioase, poţi să miroşi a parfum de femeie sau poţi, dacă vrei, să trăieşti un veac de singurătate.
Divina comedie a relaţiilor literare nu te lasă niciodată rece, e o lume a formelor şi dimensiunilor apetisante, fiecare carte e frumoasă în felul ei, fiecare diferită. Unele sunt uşor de sedus şi supus, altele te prind cu lanţuri de paturile lor şi te bat până la sânge, dar toate, absolut toate, te vor în ele, în trupul lor foşnitor, pe sânii lor pictaţi în culori întunecate.
Universul cărţilor e un univers liber, un univers în care prima alegere nu e niciodată şi ultima, o lume în care nunta e doar în cer şi fidelitatea un păcat de moarte. Literatura e o lume fără prejudecăţi. Poţi să te distrezi în separeu cu Romeo şi Julieta şi nimeni, absolut nimeni, nu te va face imoral. Eşti dintr-o dată cel mai iubit dintre pământeni. Iubit de femei şi bărbaţi deopotrivă. Faust, Orlando şi Dorian Gray sunt acolo doar pentru tine şi au mereu sufletele tari şi trupurile încinse. Fii astăzi tu zeul lor. Ia o carte în mână!

Am zimbit citind articolul asta, pentru ca mi-a amintit de un prieten de facultate care ma acuza ca petrec prea mult timp cu “tirfele de carti”
El nu explora asa de adinc si de frumos de ce sint cartile tirfe, cum faci tu.
Felicitari pentru un blog foarte bine facut si pentru un scris frumos si cuprinzator!
Multumesc mult pentru apreciere!
Mare adevăr ai grăit! Foarte frumos ai scris…
O zi însorită să ai în fiecare zi!
“volum musculos”?!
“trupul lor fosnitor”?!
Oare cand adormeam cu capul pe cate-o carte si ma trezeam dimineata ca e umeda, era pentru ca-mi curgeau balele sau pentru ca se umezise nebuna de tarfa?! 
Scri frumos! Mi-a placut cel mai mult acest articol al tau.
Tu ştii ce nebunii ai făcut cu acea carte
nu mă întreba pe mine.
Ce carte se dezbraca pentru tine in noapte asta? Mi-a venit in cap sa te intreb daca nu cumva este “Cei trei muschetari”, dar esti deja cam mare pentru cartea asta.
Am citit în clasa a cincea “Cei trei muschetari”.
Momentan, se dezbracă pentru mine cartea din imaginea de la profil, “Omul duplicat”.
am un prieten care a fost bibliotecar…asta-l face “P.I.M.P”?
…misto idee oricum! Mie (rusine sa-mi fie) nu imi mai plac tarfele de ceva timp bun…
Ai prietenă, se-nţelege, dar nu cred c-ar fi prea deranjată dacă te-ai mai uita câteodată pe sub câte-o fustă… literară, bineînţeles
eu cu ea suntem total opusi…ea-si da cu fustele mai mult…adica MULT…nici nu stiu cum de s-a impotmolit cu un pierde-vara ca mine…